Fenomenul #rezist, ca formă de învățământ!

„Doar judecata, experiența, inițiativa, și caracterul sunt factorii de succes în viață, și nimic din cunoștințele din cărți. Cărțile sunt dicționare utile pentru a fi consultate, este inutil să reținem pe de rost fragmente întregi din ele.

Cât poate instrucția profesională să dezvolte inteligența într-o măsură care scapă complet educației clasice: aceasta este ceea ce arată Taine foarte bine.

„Ideile sunt formate doar în mediul lor natural și normal; ceea ce face să vegeteze sămânța lor, sunt nenumăratele impresii senzoriale pe care tânărul le primește în fiecare zi în atelier, în mină, în instanța de judecată, în studiu, pe șantier, la spital, prin spectacolul instrumentelor, materialelor și operațiilor, în prezența clienților, a muncitorilor, a muncii, a operei făcute bine sau rău, costisitoare sau profitabile: micile percepții particulare ale ochilor, urechilor, mâinilor și chiar mirosului, sunt cele care le-au colectat involuntar și dezvoltat în liniște, organizându-le în el pentru a-i sugera mai devreme sau mai târziu o astfel de combinație nouă, o simplificare, economie, perfecționare sau invenție.

Tânărul este privat tocmai de toate aceste contacte valoroase, de toate aceste elemente asimilate și indispensabile, și tocmai la vârsta ideală; timp de șapte sau opt ani, el este sechestrat într-o școală, departe de experiența personală directă care i-ar fi dat noțiunea exactă și vie a lucrurilor, a oamenilor și a diferitelor modalități de a le manipula.”

„… Cel puțin nouă din zece și-au pierdut timpul și energia, mai mulți ani din viața lor, ani care puteau fi eficienți, importanți, sau chiar decisivi:

Li s-a cerut prea mult impunându-li-se ca într-o zi, pe un scaun sau în fața unei mese, să fie, timp de două ore pentru un grup de oameni de știință, dosare vii ale tuturor cunoștințelor umane; într-adevăr, ei au fost așa, sau aproape așa, în acea zi, timp de două ore; dar o lună mai târziu, nu au mai fost; nu au mai putut să susțină din nou examenul; cunoștințele lor, prea multe și prea grele, s-au pierdut în mod constant, și nu s-au mai creat altele. Forța lor mentală a scăzut; seva roditoare a secat; omul a făcut-o să apară, și de multe ori el este cel care o termină. Acesta, ordonat, căsătorit, resemnat să se învârte în cerc, permanent în același cerc, se cantonează în micul său birou; îl ocupă corect, nimic mai mult. Așa arată randamentul mediocru.

În Anglia și America, la fel ca în Franța înainte de 1789 se folosește procedeul invers, randamentul obținut este egal sau mai mare.”

Ilustrul istoric ne arată în continuare diferența dintre sistemul nostru și cel anglo-saxon. Ei nu au nenumăratele noastre școli speciale; la ei învățarea nu se face din carte, ci din lucrul în sine. Inginerul, de exemplu, este format într-un atelier de lucru și niciodată într-o școală; permițând fiecăruia sa-sî atingă exact nivelul permis de inteligența sa, muncitor sau maistru dacă nu poate merge mai departe, inginer dacă abilitățile sale îi permit. Acesta este un proces într-un fel democratic dar și util societății, față de situația în care întreaga carieră a unui individ depinde de un examen de câteva ore dat la optsprezece sau douăzeci de ani.

„La spital, în mină, în industria prelucrătoare, în arhitectură, avocatură, studentul, admis de foarte tânăr, își face ucenicia și stagiul aproape ca la noi un funcționar în biroul său sau un pictor în atelierul său. În prealabil și înainte de a intra, a avut posibilitatea să urmeze unele cursuri generale și de sinteză, pentru a avea un cadru pregătit care să se potrivească cu cunoștințele pe care urmează să le obțină. În acest timp are la îndemână, de obicei, câteva cursuri tehnice pe care le poate urma în timpul său liber, cu ajutorul cărora să-și dezvolte experiențele zilnice. Într-un astfel de regim, capacitatea practică crește și se dezvoltă, doar în măsura în care îi permit facultățile mentale, și în direcția cerută de sarcina sa viitoare prin lucrarea specială la care începe de acum să se adapteze.

În acest fel, în Marea Britanie și SUA, tânărul reușește rapid să-și exploateze la maximum posibilitățile proprii. De la douăzeci și cinci de ani, și mult mai devreme, dacă substanța și baza nu îi lipsesc, el nu este doar un executant util, dar și un antreprenor spontan, nu doar un vagon, dar și o locomotivă.

În Franța, unde procesul invers a prevalat, și cu fiecare generație devine mai dificil, forțele consumate în mod inutil sunt uriașe.”

Iar marele filosof a ajuns la următoarea concluzie privind dezacordul tot mai mare între educația noastră latină și viață.

„În cele trei etaje ale instruirii, copilărie, adolescență și tinerețe, pregătirea teoretică și școlară pe bănci, prin cărți, a fost prelungită și supraîncărcată, în vederea examenelor, a gradului, diplomei și brevetului, doar pentru aceasta, îi prin cele mai proaste modalități, prin aplicarea unui regim nenatural și anti-social, prin întârzierea excesivă a învățării practice, prin internate, prin formarea artificială și învățarea mecanică, prin suprasolicitare, fără a ține cont de ce va urma, de maturitate și viața pe care o va lua în piept, făcând abstracție de lumea reală în care va intra mai devreme sau mai târziu, de societatea ambientală la care trebuie să se adapteze sau să renunțe dinainte, de conflictele umane unde, pentru a se apăra și a rezista, trebuie să fii în primul rând echipat, înarmat, antrenat, întărit.

Acest echipament esențial, această achiziție mai importantă decât oricare alta, această soliditate a bunului simț, a voinței și a nervilor, școlile noastre nu o furnizează; dimpotrivă; departe de a o oferi, ele o resping pentru starea sa viitoare și finală. Plecând, debutul său și primii pași în viața reală sunt, în cele mai multe cazuri, o succesiune de căderi dureroase; tânărul rămâne cu echimoze, și, pentru mult timp, rănit, uneori infirm permanent. Este un chin dur și periculos; echilibrul moral și mental se modifică, și riscă să nu mai fie restabilit; deziluziile au venit prea brusc și prea din plin; dezamăgirile au fost prea mari și eșecurile prea puternice.” (Taine, Regimul modern)

Dacă dorim să ne înțelegem ideile și convingerile care încolțesc astăzi, și care mâine vor răsări, trebuie să știm cum s-a pregătit terenul. Învățătura dată tineretul unei țări vă permite să știți ce va fi această țară într-o bună zi. Educația generației actuale justifică cele mai întunecate previziuni. Parțial datorită instruirii și educației care îmbunătățește sau modifică sufletul mulțimii. Prin urmare, era necesar să se arate modul în care s-a format sistemul actual, precum și modul în care mulțimea persoanelor indiferente și neutre a devenit treptat o armată uriașă de nemulțumiți gata să asculte toate sugestiile utopice și pe cele ale oratorilor. Încă de la școală se formează nemulțumiții și anarhiștii, și se pregătește pentru popoarele latine următoarea perioadă de decadență. „

Excerpt From: „Psihologia mulțimilor” by Nicolae Sfetcu. Scribd.

This material may be protected by copyright.

Read this book on Scribd: https://www.scribd.com/book/338917145

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s